CAPITOLUL I

1.1. Lanţul supravieţuirii

Lanţul supravieţuirii este alcătuit din verigile de bază necesare pentru a salva cel mai mare număr posibil de pacienţi aflati în stop cardio-respirator (SCR) în faza prespitalicească. Puterea acestui lanţ este afectată direct de cea mai slabă verigă, astfel ca pentru salvarea unui număr mare de victime cu SCR, verigile acestui lanţ trebuie aplicate corect şi în totalitate în faza prespitalicească.

Componentele lanţului supravieţuirii sunt următoarele:

1. ACCESUL RAPID
2. SUPORT VITAL DE BAZĂ (BLS) - PRIMUL AJUTOR DE BAZĂ PRECOCE
3. DEFIBRILAREA PRECOCE
4. SUPORTUL AVANSAT PRECOCE AL VIEŢII (ALS)

1. ACCESUL RAPID

Prin acesta se înţelege declanşarea sistemului de urgenţă de către populaţie în cazul unui SCR. Acest acces trebuie să fie rapid, uşor si necondiţionat. În Statele Unite accesul se face printr-un număr de telefon unic al serviciilor de urgenţă 911, iar în Europa acest model a fost preluat abia în anii 90 introducând un numar de telefon unic pentru toate serviciile de urgenţă 112. În România numarul de telefon care poate fi apelat în caz de urgenţe medicale este 112, 961. De amintit că la ora actuală mai există numerele de urgenţă 981 - pompieri, 955 - poliţie, 956 - jandarmeria, 982 - protecţia civilă.

2. PRIMUL AJUTOR DE BAZĂ PRECOCE

Acesta este de importanţă majoră dovedită în cazul unui SCR. Prognosticul pacienţilor cu SCR la care s-a efectuat corect resuscitarea cardio-pulmonară de bază de la început este mult mai favorabil comparativ cu cel al pacienţilor la care nu s-au efectuat manevrele de RCP (resuscitarea cardio - pulmonară) şi au rămas o perioadă de timp neasistaţi până la sosirea echipei medicale. Populaţia şi personalul de intervenţie din cadrul serviciilor specializate cum ar fi pompierii, poliţia, etc. trebuie să fie instruite în acest domeniu şi sensibilizate de importanţa majoră a acestui act, în aşteptarea sosirii echipelor medicale.

3. DEFIBRILAREA PRECOCE

Majoritatea situaţiilor de stop cardiac la adult au initial la bază o fibrilaţie ventriculară (FV). Unicul tratament eficient al fibrilaţiei ventriculare este defibrilarea. Cu cât trece timpul, fibrilaţia ventriculară devine mai rezistentă la defibrilare pâna se instalează asistola. Astfel o defibrilare efectuată imediat la apriţia FV are şansa de reusită de peste 85%, însă o defibrilare efectuată la 5-8 minute de la apariţia FV are şansa de reusită variabilă fără să depăşească 50% şi care de obicei necesită multiple defibrilări cu energie mare.
       Pentru a face defibrilarea accesibilă personalului nemedical a fost creată o categorie de defibrilatoare numite defibrilatoare semiautomate. Aceste defibrilatoare în ţari cum ar fi Statele Unite, Franţa, Marea Britanie, etc. se află în dotarea pompierilor, a poliţiei, a şefilor de gară, a stewardeselor la bordul avioanelor care transportă un număr mare de pasageri, astfel facând defibrilarea posibilă cît mai precoce, înaintea sosirii echipajului medical calificat.

4. SUPORTUL AVANSAT PRECOCE AL VIETII

       Această verigă este de mare importanţă în cazul pacienţilor aflaţi în stop cardiac şi care necesită îngrijiri de terapie intensivă, administrare de medicamente specifice şi aplicare de manevre speciale în timpul resuscitării. Timpul optim de sosire al acestor echipe trebuie să fie sub 10 minute, cu condiţia începerii RCP de bază de la apariţia evenimentului sau în cel mult 5-6 minute dacă lipsesc verigile 2 şi 3 din lanţul supravieţuirii. Studiile efectuate de Serviciul Mobil de Urgentă, Reanimare şi Descarcerare Tg. Mureş (SMURD) au arătat ca victimele resuscitate în prespital care au plecat în viată de la terapie intensivă sunt cele la care echipajul de intervenţie a sosit în sub 5-6 minute. Victimele resuscitate în prespital dar la care echipajul de intervenţie a sosit în mai mult de 6 minute de la instalarea stopul cardiac au suferit leziuni cerebrale ireversibile. Aceasta în condiţiile în care verigile 2 şi 3 din lanţul supravieţuirii încă lipsesc la Tg. Mureş şi în România.

   |       |