|
Defibrilarea reprezinta utilizarea în scop terapeutic a curentului electric administrat in doze mari, într-un interval foarte scurt de timp. Socul electric depolarizeaza instantaneu un cord cu activitate electrica si mecanica ineficienta permitând reluarea unei activitati contractile eficiente.
Argumentele defibrilarii precoce rezulta din urmatoarele:
- ritmul cel mai frecvent întîlnit în SCR este fibrilatia ventriculara
- singurul tratament eficient al FV este defibrilarea.
- succesul defibrilarii depinde de rapiditatea efectuarii manevrei.
- FV tinde sa se degradeze trecând în asistola în câteva minute.
Multi dintre pacientii aflati în fibrilatie ventriculara au sansa supravietuirii fara sechele neurologice chiar daca defibrilarea s-a efectuat tardiv (6-10 minute), cu conditia initierii si efectuarii RCP pâna la sosirea defibrilatorului. Manevrele de RCP pot mentine FV si contribuie la mentinera perfuziei cerebrale si cardiace, în acelasi timp însa nu pot,singure converti FV la un ritm normal.
Viteza efectuarii defibrilarii este factorul determinant al succesului manevrelor resuscitarii. Studiile au aratat prezenta tahicardiei ventriculare ca ritm initial la persoanele care au facut SCR în prespital în conditii ce exclud traumatismele. Acest ritm dureaza însa foarte putin, trecându-se rapid în FV, iar pentru FV singura sansa de resuscitare este defibrilarea. În continuare proportia pacientilor care ramân în FV descreste în fiecare minut, concomitent crescând procentul asistolei, cu mult mai putine sanse de resuscitare. Timp de 4 pâna la 8 minute aproximativ 50% din pacientii în colaps sunt înca în FV. Repetând ca viteza efectuarii defibrilarii ramâne factorul determinant, eforturile se vor concentra pentru a scurta timpul de la aparitia SCR pâna la defibrilare. Acest lucru se poate face si implementând utilizarea pe scara larga a defibrilatoarelor semiautomate.
 |  |  | 
|
